Oh. Se intampla atat de multe lucruri in jurul meu in ultimul timp!
Nici nu stiu ce anume sa povestesc. Sunt atat de multe idei incat mi-e teama sa nu ma pierd in ele.
Ah... da! Stiu!
Stateam intr-o zi la metrou si imi asteptam sora si inca o prietena. Am stat in jur de 20 de minute (de obicei prefer sa ajung mai devreme decat mai tarziu :) ) si mi-am gasit o ocupatie. M-am gandit sa studiez oamenii... desi 10 minute mai tarziu mi-am dat seama ca nu sunt un observator foarte bun.
Oamenii sunt destul de diferiti. Unii scunzi, altii foarte inalti. Unii grasi, altii slabi...etc. Diferentele dintre oameni se cunosc destul de bine, nu are rost sa le enumar si eu. Cert este ca la un moment dat m-am simtit extrem de mica si insignifianta in multimea de oameni de acolo. M-am simtit singura... e groaznic sa te simti asa de singur, chiar daca asta se intampla doar pentru cateva minute...
Cat timp am stat acolo, incepusem sa dispretuiesc anumiti oameni. Ii dispretuiam pentru comportamentul pe care il aveau. Unii erau extrem de brutali, de nepasatori. Imi doream sa dispara toti acesti oameni lipsiti de educatie...si apoi... mi-am adus aminte de un mesaj pe care l-am auzi cu ceva timp in urma: ' In fata lui Dumnezeu, toti suntem egali!' In momentul ala.. m-am simtit vinovata. Tot ce am putut sa fac a fost sa imi cer iertare pentru gandurile mele. Imi venea chair sa stig tuturor ca imi pare rau pentru tot ce am gandit despre ei.
Ah! cat de mult doare atunci cand facem anumite lucruri si ne dam seama apoi cat de mult gresim!
Da, suntem diferiti...foarte diferiti; avem insa aceeasi valoare, avem aceleasi sanse; avem aceleasi dreputuri.
Eu una am decis sa ma schimb, sa imi pese mai mult de oameni, oricat de needucati sunt ei. Si am mai decis ceva: voi oferi un zambet tuturor... poate cuiva ii va prinde bine. :)
No comments:
Post a Comment