Eh... Deja sunt renumiti hotii de buzunare din Bucuresti. La fel de renumite sunt si metodele hotilor. Si tot nu ne invatam minte.
Dupa un an jumate de stat in Bucuresti... am patit-o!
Eram la Gara de Nord, asteptam cumintica 62-ul sa merg acasa. Vine 62-ul. Se urca sora mea, se urca un nene cu ziarul in mana, ma urc si eu; nenea intreba daca merge la Sala Palatului trelubuzul respectiv. I se raspunde politicos ca nu, si se coboara pe scara pe care urcam eu, cu ditamai geamantanul in mana. Cand m-am asezat pe scaun, sora mea ma intreaba daca mi-a luat ceva nenea care a coborat (se pare ca ea cunoaste mai bine trucurile acestor oameni care, asa cum am spus in postul prcedent, au aceeasi valoare ca noi :); ii raspund ca nu mi-a facut nimica (cum sa mi se intample ceva tocmai mie?) apoi in secunda numarul 2, imi aplec privirea si vad ca geanta mea era deschisa, iar telefonul meu rosu invizibil. Hmm...invizibil? Ah, nu...furat.
Evident, am inceput sa bazai.. mi-am anuntat prietenuls a stea linistit daca nu raspunde la telefon...si am trecut peste.
Sper sa asculte macar muzica din telefon nenea furaciosu'. In rest... asta-i viata. Toti o patim la un moment dat! :D
Friday, 27 November 2009
Diferiti si totusi egali
Oh. Se intampla atat de multe lucruri in jurul meu in ultimul timp!
Nici nu stiu ce anume sa povestesc. Sunt atat de multe idei incat mi-e teama sa nu ma pierd in ele.
Ah... da! Stiu!
Stateam intr-o zi la metrou si imi asteptam sora si inca o prietena. Am stat in jur de 20 de minute (de obicei prefer sa ajung mai devreme decat mai tarziu :) ) si mi-am gasit o ocupatie. M-am gandit sa studiez oamenii... desi 10 minute mai tarziu mi-am dat seama ca nu sunt un observator foarte bun.
Oamenii sunt destul de diferiti. Unii scunzi, altii foarte inalti. Unii grasi, altii slabi...etc. Diferentele dintre oameni se cunosc destul de bine, nu are rost sa le enumar si eu. Cert este ca la un moment dat m-am simtit extrem de mica si insignifianta in multimea de oameni de acolo. M-am simtit singura... e groaznic sa te simti asa de singur, chiar daca asta se intampla doar pentru cateva minute...
Cat timp am stat acolo, incepusem sa dispretuiesc anumiti oameni. Ii dispretuiam pentru comportamentul pe care il aveau. Unii erau extrem de brutali, de nepasatori. Imi doream sa dispara toti acesti oameni lipsiti de educatie...si apoi... mi-am adus aminte de un mesaj pe care l-am auzi cu ceva timp in urma: ' In fata lui Dumnezeu, toti suntem egali!' In momentul ala.. m-am simtit vinovata. Tot ce am putut sa fac a fost sa imi cer iertare pentru gandurile mele. Imi venea chair sa stig tuturor ca imi pare rau pentru tot ce am gandit despre ei.
Ah! cat de mult doare atunci cand facem anumite lucruri si ne dam seama apoi cat de mult gresim!
Da, suntem diferiti...foarte diferiti; avem insa aceeasi valoare, avem aceleasi sanse; avem aceleasi dreputuri.
Eu una am decis sa ma schimb, sa imi pese mai mult de oameni, oricat de needucati sunt ei. Si am mai decis ceva: voi oferi un zambet tuturor... poate cuiva ii va prinde bine. :)
Nici nu stiu ce anume sa povestesc. Sunt atat de multe idei incat mi-e teama sa nu ma pierd in ele.
Ah... da! Stiu!
Stateam intr-o zi la metrou si imi asteptam sora si inca o prietena. Am stat in jur de 20 de minute (de obicei prefer sa ajung mai devreme decat mai tarziu :) ) si mi-am gasit o ocupatie. M-am gandit sa studiez oamenii... desi 10 minute mai tarziu mi-am dat seama ca nu sunt un observator foarte bun.
Oamenii sunt destul de diferiti. Unii scunzi, altii foarte inalti. Unii grasi, altii slabi...etc. Diferentele dintre oameni se cunosc destul de bine, nu are rost sa le enumar si eu. Cert este ca la un moment dat m-am simtit extrem de mica si insignifianta in multimea de oameni de acolo. M-am simtit singura... e groaznic sa te simti asa de singur, chiar daca asta se intampla doar pentru cateva minute...
Cat timp am stat acolo, incepusem sa dispretuiesc anumiti oameni. Ii dispretuiam pentru comportamentul pe care il aveau. Unii erau extrem de brutali, de nepasatori. Imi doream sa dispara toti acesti oameni lipsiti de educatie...si apoi... mi-am adus aminte de un mesaj pe care l-am auzi cu ceva timp in urma: ' In fata lui Dumnezeu, toti suntem egali!' In momentul ala.. m-am simtit vinovata. Tot ce am putut sa fac a fost sa imi cer iertare pentru gandurile mele. Imi venea chair sa stig tuturor ca imi pare rau pentru tot ce am gandit despre ei.
Ah! cat de mult doare atunci cand facem anumite lucruri si ne dam seama apoi cat de mult gresim!
Da, suntem diferiti...foarte diferiti; avem insa aceeasi valoare, avem aceleasi sanse; avem aceleasi dreputuri.
Eu una am decis sa ma schimb, sa imi pese mai mult de oameni, oricat de needucati sunt ei. Si am mai decis ceva: voi oferi un zambet tuturor... poate cuiva ii va prinde bine. :)
Sunt doar frunze care imbatranesc si cad.
Toamna vine si la noi pe bulevard...
Sunt versuri dintr-un cantec tare drag mie. Sunt versuri foarte poetice.
Le-am tot repetat in diverse situatii pana cand m-am gandit un pic mai profund.
Daca si eu sunt la fel ca o frunza? Daca doar imbatranesc si cad? Ce anume las in urma? Las fericire, asa cum imi place sa cred? Las iubire, las veselie? Oare oamenii isi vor aduce aminte de mine ca de God's girl sau doar ca de Felli...?
NU! Nu vreau sa fiu daor o frunza care imbatraneste si apoi cade...
Monday, 9 November 2009
Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!
Scara la cer
Marin Sorescu
Tuesday, 3 November 2009
O zi noua

Da, inca o zi a trecut.
Desi indurerata de anumite ganduri, desi grabita, desi intristata, m-am bucurat de aceasta zi.
M-am bucurat de fieacare minut... de fiecare gura de aer pe care am respirat-o, de fiecare frunza colorata in nuantele specifice acestui anotimp minunat.
Si de ce n-as fi facut-o? In fond, si ziua asta mi-a fost data cu un scop.
Nu acela de a-mi plange de mila, nu acela de a ma cufunda in intristare. Scopul meu e sa zambesc, sa o iau de la capat; sa multumesc pentru fiecare rana, pentru ca ma face mai puternica, sa incerc sa ii incurajez pe cei din jur chiar daca m-au ranit. Scopul meu este sa iubesc... sa ii iubesc pe oameni asa cum sunt ei - cu rele, cu bune. In final, toti avem aceeasi valoare in fata Domnului meu.
Da, sunt fericita desi nu intotdeauna lucrurile sunt asa cum imi doresc. Sunf fericita pentru noua sansa pe care o am in fiecare minut. :)
ONLY YOU
Only you!
If I was a magic mage, I'll use my wand
To transform everything the way you want
I'll try to make the worries go away
I'll try to make you happy every day
I want... to be there... for you
In every passing day to help you pull threw
I want... you to find... in me
A person to relay on, to be free
...to love you till the end of all the times...
...to keep you warm in all those chiling nights...
If I had all the money in the world
It doesn't mean a thing without your love
I wanna carry on my days with you
Please wisper in my ears you want it to..
I hope... you can see... in me
I hope... you can see... in me
That special someone you want me to be
Cause I... have a real... love for you
All those words I said they all are true
Sleep... in my arms... for now
I'll always be by your side, won't let you down!
Subscribe to:
Comments (Atom)
