Spuneam intr-o postare anterioara ca nu imi este rusine sa ma las descoperita... ei bine, nu imi este rusine nici sa imi ascund sentimentele. Atunci cand iubesc se cunoaste, sunt fericita, zambesc.. atunci cand sunt trista, ma inchid in camera si astept o perioada de timp pana imi trece. Foarte rare sunt momentele in care spun cu adevarat ceea ce se intampla cu mine si chiar mai putine decat aceste momente sunt persoanele carora ma destainui. Unul dintre sentimentele mai putin vizibile pe care le traiesc este teama. Am trecut prin cateva dezamagiri in ultimul timp iar acum, cand sunt in fata unei provocari imi este teama. Incerc sa nu mai visez, incerc sa nu imi imaginez cum o sa fie daca reusesc de data asta... Incerc in acelasi timp sa nu ma subestimez, insa parca tind mai mult spre a face asta. E oarecum ciudat sa nu stiu ce atitudine sa adopt in acest moment (tocmai am terminat de citit o carte despre atitudinile pe care le adoptam zi de zi), insa pentru prima data am ramas fara reactie. :)
No comments:
Post a Comment