28.12.2010

Ce zi minunata! Persoane carora nu le-am mai vorbit de muuult prea mult timp au revenit in viata mea. Sunt asa de fericita! e asa de placut sentimentul de a sti ca cineva te intelege si te asculta; te accepta exact asa cum esti!
Multumesc, te iubesc! :)

Teama...

Spuneam intr-o postare anterioara ca nu imi este rusine sa ma las descoperita... ei bine, nu imi este rusine nici sa imi ascund sentimentele. Atunci cand iubesc se cunoaste, sunt fericita, zambesc.. atunci cand sunt trista, ma inchid in camera si astept o perioada de timp pana imi trece. Foarte rare sunt momentele in care spun cu adevarat ceea ce se intampla cu mine si chiar mai putine decat aceste momente sunt persoanele carora ma destainui. Unul dintre sentimentele mai putin vizibile pe care le traiesc este teama. Am trecut prin cateva dezamagiri in ultimul timp iar acum, cand sunt in fata unei provocari imi este teama. Incerc sa nu mai visez, incerc sa nu imi imaginez cum o sa fie daca reusesc de data asta... Incerc in acelasi timp sa nu ma subestimez, insa parca tind mai mult spre a face asta. E oarecum ciudat sa nu stiu ce atitudine sa adopt in acest moment (tocmai am terminat de citit o carte despre atitudinile pe care le adoptam zi de zi), insa pentru prima data am ramas fara reactie. :)

Sunt o frunza aramie...

Un copac tocmai a dat drumul unei frunze de culoare aramie. Frunza aceasta, desi imbatranita, nu s-a indepartat de trunchiul din care facea parte pana acum un minut. Ea sta linistita pe apa calma, cristalina in care se reflecta ultimele raze de soare.
De ce imi suna asa de cunoscut acest scenariu?
Hmm...Poate pentru ca eu ma aseman foarte mult cu o frunza... Precum copacul, si Tatal meu mi-a dat drumul in aceasta lume aparent frumoasa. Ce se ascunde insa la fundul acestui lac? Se ascunde minciuna, insalatorie, rautate, lipsa de bunatate. Ah, cat de frumos este sa ramai la picioarele Copacului care ti-a dat viata! Ce frumos este sa admiri frumusetea Adevarului, sa cunosti bunatatea , sa simti inca gustul sevei... Este atat de minunat sa ii poti multumi Pomului pentru ca ti-a dat onoarea de a face parte din trupul sau sublim! Poate ca mi se spune adesea: daca ti-a dat drumul din coroana lui bogata, inseamna ca nu mai are nevoie de tine! Ah, cat de gresit! Are nevoie de mine si mi-a incredintat mie o slujba importanta. Ma lasa jos, in aceasta lume, tocmai pentru ca aici are nevoie ca eu sa fiu o marturie. O mica particica din coroana acestui Pom al vietii sunt eu, o biata frunza. Prin felul in care eu ma afisez in fata oamenilor si prin felul meu de a fi, trebuie sa le demonstrez oamenilor ca acolo sus, in mijlocul Pomului exista frumusete,bunatate si multe binecunvatari. Acolo sus se gaseste cantecul suprem al frunzelor care ii multumesc Datatorului de viata.
E minunat sa fi o frunza vie, desi ai cazut pe pamant! E minunat ca al tau cantec sa rasune inca...

E toamna iar

Aparent, toamna acestui an va fi una linistita, fara evenimente foarte neplacute. Desigur, vor exista neintelegeri, poate chiar si dezamagiri, insa refuz sa cred ca vor lipsi iubirea si caldura.
Refuz sa cred ca norii vor umbri si inima mea. Totul pare diferit de data asta, o sa fie diferit!

Visul din realitate

Visul frumos nu a plecat. Un vis frumos nu se termina daca este trait in realitate. Un vis frumos nu se ermina pentru ca draostea adevarat nu piere niciodata, pentru ca dragostea adevarata rabda, spera, crede. Dragostea adevarata ste bazata pe dragostea Lui.

Chiar daca...

Chiar daca n-o mai vezi venind....
.......
Ce mult te-a iubit!


Cat de adevarate sunt versurile! Cat de mult!!!
A fost un vis frumos...mult prea frumos pentru a continua se pare...

22

22.. atatia ani am, desi nu s-ar spune.
Cat de repede trece timpul! 10, 15, 18, 20 si apoi..22! Cand? Eu? Imi placea 21.. inca mai tindeam spre copilarie. 22 insa suna prea pretentios! Sau..poate nu! Nu suna pretentios daca nu fac eu sa para pretentios.
Poate 22 inseamna un nou inceput. Poate inseamna mai mult timp cu Tati, poate inseamna mai multa fellicire. :)
Da, 22! Parca a inceput sa sune chiar frumos... :)

Nu ma ascund

Nu, nu ma ascund de mine. Nu imi e rusine cu mine. Nu imi e deloc rusine sa spun despre cea care sunt, despre cea care am fost si despre cea care imi doresc sa fiu.
Nu ma ascund de oameni, toti avem greselile, defectele si nedreptatile noastre.
Nu imi place sa port masti si am inceout sa detest mastile.
Iubesc lucrurile simple, lucrurile mici, care conteaza cu adevarat.
Ador sa ma pierd printre frunzele unui copac, exact asa cum un copil se ascunde in spatele unor frunze crezand ca nu este descoperit.
Da, inca imi place sa ma joc ca un copil, dar nu ma ascund.
Fericirea mea o impartasesc cu cei din jur, iar lacrimile nu mi le pot ascunde nici daca vreau. Totul este mult prea fumos pentru a fi ascuns. Da, chiar si o lacrima. De ce e plansul un lucru frumos din punctul meu de vedere? :) As putea scrie multe randuri despre asta,dar ma voi limita la atat: atunci cand plangi inseamna ca lucrul pentru care iti versi lacrimile pretioase chiar merita. Atunci cand plangi, iti dai seama de valoare lucrurilor pe care le ai si de cat de multa emotie iti poate aduce gandul ca poate maine nu o sa il mai ai.
Haideti sa nu ne mai ascundem lacrimile, zambetele, bucuriile, tristetile, povestile. :) Viata noastra e mult prea minunata sa o ascundem sub mastile unor lucruri grotesti precum prefacatoria, ipocrizia, indiferenta.
Haideti sa fim noi.. si sa invatam sa ne comportam ca niste oameni. Haideti sa fim oameni!

:) Si valebimus omnia erunt felicia! :)

O zi superba 2

Ah... cate zile superbe au trecut de cand am scris prima data despre o zi superba!
De cate ori nu m-am bucurat de fulgii de zapada! De cate ori m-am jucat asemenea unui copil prin nametii mari! De cate ori am ascultat colinde si am mancat portocale!

O zi superba e o zi in care ninge, o zi in care mama iti pregateste cozonac, iar tu mai apoi il mananci cu lapte cald, o zi superba e cand asculti colinde si iti amintesti de ziua minunata in care Mantuitorul S-a intrupat pentru fiecare din noi. Asta, desigur, in preajma Craciunului. :)

O alta zi superba e o zi in care mergi la cumparat cadouri. Habar nu ai ce o sa cumperi... speri doar ca vei gasi ceva care sa ii placa la nebunie persoanei pentru care cumperi cadoul.

O zi superba e superba pentru simplul motiv ca deschizi ochii, pentru ca te poti misca si pentru ca poti vorbi;o zi in care te poti bucura de toate simturile. mai mult de atat.. daca tot ai deschis ochii, bucura-te de fiecare lucru minunat pe care il vezi. Atinge fara teama creatiile minunate din jurul tau. Si nu te opri aici, multumeste, multumeste pentru fiecare lucru, pentru fiecare minune din viata ta.
O zi superba este cu adevarat superba daca ii este inchinata lui Dumnezeu.
O zi superba e o zi pe care o incepi cu rugaciunea si o inchei cu rugaciunea. :)

O zi superba e o zi in care am putut scrie aceste randuri.